O poveste cu Tudor

   A fost odata ca niciodata un baietel, pe care il chema Tudor. El dormea in fiecare seara cu mamica lui. Se luau in brate si sforaiau linistit pana dimineata. Insa, intr-o seara, mama lui a adormit foarte repede. Si Tudor avea chef de joaca. Asa ca, tiptil, tiptil, s-a ridicat din pat si s-a dus in camera cu jucarii. A aprins lumina si a inceput sa se joace. Cand, dintr-o data, a vazut ca in camera lui a aparut o usa noua. Mica, aurie si, evident, stralucitoare.
   Curios din fire, Tudor s-a dus sa vada ce se ascunde in spatele ei. A pus mana pe clanta, a apasat hotarat si a deschis-o. O lume intreaga se afla in cealalta parte. O campie mare, in care curgea un ras inspumat, multe flori, o padure dease se zarea undeva in spate si multi, multi dinozauri. 

   Unii zburau, altii mancau frunzele copacilor, cativa pui se jucau prin iarba, supravegheati de un adult din turma lor. Tudor i-a privit incantat ceva vreme, apoi s-a hotarat sa se intoarca acasa. Dar usa lui disparuse. Foarte suparat, baietelul a inceput sa planga. 

- De ce plangi?

S-a auzit o voce din spatele lui.

   Tudor s-a intors sa vada cine este si a fost foarte uimit cand a descoperit ca ii vorbea un pui de triceraptor.

- M-am pierdut de mama mea si nu stiu cum sa ajung inapoi acasa.

A raspuns el.

- Esti un dinozaur foarte ciudat.

- Nu sunt un dinozaur, sunt un baietel.

- Un ce?

- Un... un pui de om.

- Eu sunt un pui de triceraptor. Si ma cheama Cara.

- Pe mine ma cheama Tudor.

- Daca vrei, mergem la mama mea si o rugam sa ne ajute sa o gasim pe mama ta. Sunt sigura ca mama stie cum sa te intorci la ai tai.

Si asa au plecat. Mergeau foarte incet pentru ca lui Tudor nu ii era asa de usor sa tina pasul cu un dinozaur. Foarte repede li s-a facut foame.

- Mama imi da mie niste fructe dulci si bune. Vrei si tu?

   Cara l-a dus pe Tudor la un copac foarte mare cu fructe mari, dulci si zemoase. Amandoi puii au mancat pe saturate. Cu burtile pline, au mai lenevit un pic. Apoi setea a fost cea care i-a urnit din loc. Iar Cara, care stie locurile ca pe propria palma - sau ar fi stiut daca ar fi avut vreo palma!  - la dus pe Tudor la raul cu cea mai gustoasa apa din toata campia dinozaurilor.

   Ajunsi acolo, au baut pe saturate, iar micul Tudor radea spunand:

- Ia uite, eu sunt setila!

   Nu mica i-a fost mirarea cand a vazut ca din acea apa sareau pesti care ii salutau!

- Buna Cara. Ne-a fost dor de tine. Ce mai faci?

- Bine baieti! Am venit cu Tudor sa bem apa. Ne era foarte sete.

- Hai sa va jucati cu noi!

Atat asteptau cei doi copilasi. Au intrat in apa si au inceput sa se balaceasca cu pestii vorbitori. Si sareau si se zbenguiau. Peste putin timp, de deasupra lor se auzi un chirait ciudat. Cara a inceput sa rada. S-a uitat in sus si a zis:

- Buna Tiki!

Tudor s-a uitat si el si a vazut un mic pteranodon care zbura deasupra lor.

- Imi era foame si am venit la pescuit. Dar iti promit, nu mananc nici un peste vorbitor.

- Atunci vine si joaca-te cu noi, au spus Tudor si Cara.

   Si s-au tot jucat. Tiki l-a luat pe Tudor in zbor si i-a aratat toata valea dinozaurilor. I-a spus cum ii cheama pe toti si, de la distanta, i l-a aratat si pe fiorosul T-Rex!

   Pana cand soarele a dat semne de oboseala si mai toti dinozaurii, mici sau mari, au inceput sa se retraga pe la cuiburile lor.

   Atunci Cara l-a luat pe Tudor in spate si au fugit catre mama triceraptorului.

- Cara, unde ai fost pana acum?

- Iarta-ma mama, am fost cu Tudor. El este un pui de om si este prietenul meu. S-a pierdut de mamica lui si noi te rugam foarte mult sa il ajuti sa o gaseasca.

- Foarte bine, dar acum este seara, este tarziu si devine foarte periculos sa mai plecam. Asa ca vom dormi si, dimineata, o sa plecam in cautarea mamei puiului de om.

Cara s-a asezat jos, Tudor a luat-o in brate si au adormit impreuna.

Nu a trecut mult timp si baietelul a deschis ochii. A vrut sa strige de bucurie cand a vazut ca nu se mai afla in campia cu dinozauri, ci langa mamica lui in pat. Atunci si-a dat seama ca marea lui aventura nu a fost mai mult decat un vis. Un vis frumos, viu, pe care spera sa il abia si noaptea urmatoare. Cu siguranta i se va face dor de prietena lui Cara.

Ce frumos pronunta el cuvintele astea grele: triceraptor, pteranodon... aproape ca reuseste si tiranosaurus! Asa ca, pentru o pasiune arzatoare, merita o poveste "home made" cu el in rolul principal si dinozauri draguti, pufosi si vorbitori in cele secundare.