Sa o ucidem pe Mami!

De cand am ramas insarcinata cu Tudor, am devenit una dintre victimele revistelor dedicate proaspetelor mamici. Si, in prima faza, eram oarescum incantata. Gaseam informatii de genul "nu imbraca copilul prea gros" sau "nu-i da antibiotice fara sfatul medicului". Apoi am descoperit ca temele abordate sunt repetate ciclic. Si ca multe dintre ele sunt traduse din reviste "de afara" fara sa se acorde un interes deosebit adaptarii. Asa ca se potrivesc cu mamica de conditie medie din Romania - targetul lor - ca nuca in perete.

Si ca tot veni vorba de life style, nu cred ca o sa incerc vreodata retetele de genul "fazan cu nuci si mere caramelizate" destinate copiii de peste un an!

Oricum, am ajuns la concluzia ca editorii articolelor cu pricina sunt niste fete dragute si aranjate, care de abia ce au iesit de pe bancile scolilor, si care nu prea stiu ce inseamna sa stai acasa cu unul sau doi plozi. Frustrant la treaba asta este ca debiteaza in veselie sfaturi despre cum, tu, ca mama dedicata, trebuie sa: ii acorzi copilului tot timpul tau, sa ii faci mancare proaspata la fiecare masa, sa il scoti in parc, sa ii faci tot felul de maimulte educative, sa ai in casa curatenie luna, sa ai mereu haine curate si calcate. Si ce mi-e mai drag "sa nu uiti de tine"!

Pe bune?  Asta trebuie sa fac?

Pai nici daca m-as clona nu as reusi nebunia asta! Poate doar daca as face clone multiple si fiecare ar avea task-ul ei bine definit! Daca exista o femeie care sa poate face in fiecare zi toate lucrurile de mai sus in timp ce petrece timp de calitate cu copilul, e super-eroul meu. Sau deja ajunsa balamuc.

Eu, recunosc, trebuie sa ignor copiii, de dragul copiiilor. Adica sa ii las la desene animate cca o ora in fiecare dimineata de week-end, cat fac flic flacuri prin bucatarie sa aiba fiecare ceva de mancare, potrivit varstei lui. Deci asta e deja crima!

Ori, cand nu mai am timp sa calc, impaturesc frumos hainutele si le bag in sifonier. O bag p-aia cu reveneala! Asta este inca o atrocitate! Si, chiar acum, cat scriu randurile astea, Tudor si Rares se joaca - FARA MINE - cu un balon. In legea lor. Ii vad, dar fac eforturi sustinute sa nu-i bag in seama. 

Ideea lor despre cum e sa fii mama nu are legaturi stranse cu realitatea. In nici una dintre revistele astea nu scrie ca mamele sunt "oameni simpli". Se promoveaza ideea de stepford wives si deraiaza catre stepford mothers pana la disperare.

A trebuit sa citesc catrile unor psihologi sa inteleg ca este normal sa ceri ajutor. Sau sa tipi dupa ajutor. Sau ca, atunci cand ajungi la un numar considerabil de nopti nedormite, nu este impardonabil sa spui "sa-l ia careva pe asta mic ca dau cu el de pamant daca nu se opreste din plans! "

Stiu, daca nu ai trecut printr-un asemenea moment de epuizare, nu ai cum sa intelegi. Este un lucru ingrozitor. Iar daca ti se intampla, te simti ca atare. Adica ingrozitoare. Dar nervii intinsi la maxim fac parte dintre bucuriile maternitatii.

O sa mai cumpar reviste pentru mamici si pitici. Nu pentru ca sper sa gasesc ceva interesant in interior, dar sunt clar o victima clara a campaniilor publicitare si... cam cotofana de fel. Asa ca o coperta lucioasa si colorata ma atrage. Si oricum, pana mai creste Rares, iar eu voi avea si preocupari mai destepte, macar ma uit la reclamele din interior!

Ma numesc Cristina si sunt o mama crizata!

Acum ceva vreme am fost invitata, impreuna cu plodul cel mare, la ziua unei fetite care implinea trei ani. Nu vazusem pana atunci progenitura, dar o cunosteam pe mama, fiindu-mi, intr-o anume perioada din viata mea, apropiata. Mi-a spus razand ca ar fi bine sa vin, pentru ca s-a saturat de toate mamele crizate pe care le cunoaste.
Ooops!

Am stat un pic pe ganduri, apoi am decis sa nu merg. Era vara prea fierbinte si eram insarcinata in luna prea mare cu cel ce avea sa fie Rares. In plus am avut o mare revelatie: eu nu sunt o mama crizata. Eu sunt mama crizelor!

Cand vine vorba de copiii orice urma de ratiune dispare si reactionez din instinct. Sau asa imi place sa cred. Poate ca e vorba de nebunie, dar... oricum, pe acolo. Sunt violenta in atitudine si exprimare si nu mai tin cont de persoana careia ma adresez. Imi dau seama ca asta este un lucru rau. Stiu ca gresesc. Si incerc sa ma abtin. In acelasi timp, insa, ma uit in jurul meu si imi dau seama ca e mai bine decat sa fiu o mama relaxata. Una dintre acelea care isi duc viata in liniste, mai mult sau mai putin in compania copiilor lor si care, evident dau si sfaturi.

Am avut onoarea sa cunosc o alta mama de doi baietei. Cum ne-am intalnit, s-a repezit sa-l dezbrace pe Tudor ca "e cam transpirat". Am inghitit galusca si am zambit politicos. Apoi a scos dintr-o punga oarecare trei iatagane de jucarie. Pentru copiii ei, 2 respectiv 4 ani, si una pentru Tudor, de trei ani. A durat mai putin de un minut pana cand cel mare i-a dat lui Tudor cu sabia in ochi. Atunci i-am interzis eu a lui meu sa se mai joace cu... cu... cu treaba aia. Apoi am aflat ca a fumat in timpul celor doua sarcini si in timp ce si-a alaptat copiii.  Si ca intr-o zi a uitat sa-i dea celui mare sa manance pana la ora cinci dupa-amiaza. Si ca isi vede copiii mai mult in week-end.
Alta isi lasa copilul de un an si vreo zece luni sa "dea o tura prin parcare, ca se intoarce el"! Ca sofer am incercat sa-mi dau seama care ar fi probabilitatea sa vad un copil asa de mic daca as merge cu spatele?!? O alta mama campioana isi intarca copilul avand grija sa nu fie zi de luni sau, Doamne fereste!, postul Pastelui, dar ii introducea direct lapte de vaca, cumparat de la o taranca de incredere. Adica tinea cont de superstitii si reguli babesti, dar ignora avertismentele medicilor.

Mai stiu cazul unei mame care i-a interzis copilului orice fel de program tv pana la varsta scolara. Ba chiar i-a impus un regim vegeetarian inca de la prima diversificare. Din pacate nici un apropiat nu a alertat autoritatile, iar acum fetita este o umba miscatoare, mult in urma celor de seama ei!

Asa ca ce pot sa zi? Sunt crizata! Imi place sa tin cont de programul copiilor, nu sa ii tarasc pe ei in programul meu. Sa am grija ca mananca ce trebuie, cand trebuie. Sa ii scot in parc, sa le dau medicamente, sa ii culc devreme, chiar daca imi vine sa-i reneg cand sunt veseli si gata de joaca inca de la sase si ceva dimineata!

Sunt sigura ca fac si greseli multe. Pe unele le vad in timp ce le produc, altele ma lovesc ca TGV-ul cand ma prind de eroare. Sunt sigura ca fac si greseli pe care nu o sa le vad niciodata si ca sunt multe feluri in care o mama isi poate distruge progeniturile. Insa incerc sa imi respect copiii. Incerc sa-mi dau interesul. Incerc.