Inca din luna septembrie, Tudor a inceput sa mearga la gradinita. Educatoarea super, copilasii cat se poate de curatei (pentru o gasca de pitici de trei ani) si baiatul multumit. Toate bune si frumoase pana cand a venit vremea rece si primul copil racit in grupa. De atunci toti cei aproape treizeci de pitaci tusesc intr-o veselie. Inclusiv Tudor. Si, pentru ca circuitul virusilor in natura se face cat se poate de rapid la noi in familie, treburile se petrec cam asa: Tudor (sanatos) pleaca dimineata la gradinita. Se intoarce seara acasa cu o mica tuse si stranuta din cand in cand. A doua zi, face febra. Casa se umple de diverse tipuri de servetele si de mirosurile intepatoare ale medicamentelor - unele homeopate, altele alopate si multe altele babesti. Ziua urmatoare Rares nu se lasa mai prejos. La doar sase luni ai sai este cu numai un pas in urma fratelui mai mare. Si incepe si el sa aiba temperatura, sa fie nervos si sa dea de inteles ca se pune pe o raceala numai buna de tinut minte.
Gradinita se sisteaza si punem familionul in carantina. In casa explodeaza bomba cu jucarii, din televizor urla desenele animate si pe blatul din bucatarie nu mai ai unde sa pui un ac.
Deja pot spune ca sunt experta in administrarea medicamentelor la doua capete. Invartesc seringile dozatoare mai ceva ca cel mai iscusit barman. Ii impusc cu supozitoare inainte sa zica "pas" si nici un imblanzitor de armasari salbatici nu ar reusi sa tina mascutele de la nebulizator cu mai multa maiestrie.
Dupa lupte crancene, izbutim sa scapam de raceala. Doua trei zile de veselie acasa si apoi, mergem la gradi!
Tudor vine acasa pentru somnul de pranz. Se trezeste, isi bea cana de lapte si spune: "nu ma simt bine".
Evident. Are ochii aposi si cam rosii, nu-i arde de joaca, iar termometrul arata 37,8 grade.
Am pierdut speranta ca mai vine, vine primavara!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu