Rasfatatu' lu bunica, dracusorul lui mamica!

In general ma pot lauda ca Tudor este un copil cuminte. Ascultator in limite rezonabile, dornic sa ajute pe cat poate si placut ochiului. Ei bine toata personalitatea lui admirabila, in limitele varstei, evident, este realmente stearsa cu buretele cand una dintre variabilele "bunicii 1" sau "bunicii 2"  intra in ecuatie.

"Bunicii 1" sunt parintii mei, pentru ca ei ne sunt aproape si, deci, de mare ajutor cand e nevoie sa duci copilul undeva si sa nu-l mai vezi cateva ore. "Bunicii 2" sunt cei din partea tatalui si care, din cauza distantei, nu-si vad nepotul decat o data la cateva saptamani / luni. Ceea ce inseamna ca sunt cu atat mai saritori cand e vorba de pupat fundulet de nazdravan.

Ai mei fac tot posibilul sa se convinga ca ii vor oferi o educatie. Si stiu ca mama chiar incearca. Cand e vorba insa de certat copilul, pus copilul sa faca ceva ce el nu doreste, sau necumparatul unei jucarii din seria "nu mai avem loc si de asta", se loveste de dragul tataie care intervine cu una dintre sfintele replici "lasa baiatul", "hai la tataie" sau "te iubeste tataie, orice vrei tu"!

Oricum, efectul lor este des contracarat de ma-sa (care mai noi primeste cuvinte de drag : "esti o rea! nu ma mai joc cu tine")  sau de ta-su, care arunca o privire ce nici macar pentru domnul T nu mai are nevoie de cuvinte.

Insa, in rarele ocazii in care mergem la Bacau, orasul de bastina al bunicilor cu numarul 2, prefer sa nu-l vad pe pitic pana cand nu ne urcam in masina. Tot ce nu are voie sa faca, face. Avem in meniu lacrimi de crocodil, ciocolata inainte de masa, culcat la ore foarte tarzii (adica aproape de zece seara, dar totusi!) si, cea mai tare forma de exprimare, tavalitul pe jos cu urlete de acompaniament.

Toate astea s-au intamplat cu ocazia sarbatorilor de Pasti. Si daca tot s-au petrecut, a primit si cadouri care sa-i confirme ca este din plin rasplatit pentru comportamentul de campion.

In rest, vreme frumoasa, soare mult, ceva vant, si mult, mult timp petrecut in alta camera decat cea in care se afla micul razgaiat.

Urmeaza, evident, cateva zile grele, cu certuri (da, da, se cearta cu mine!), de trimis la colt si de pus la punct ce am reusit sa stricam intr-un week-end nu chiar prelungit.

Bine ca Rares este inca mititel, pentru ca am nevoie de antrenament serios pana cand va trebui sa ma lupt cu amandoi.