De vreo doua saptamani, noptile noastre nu mai sunt ce-au fost odata! Le petrecem la revelioanele lui Rares, care refuza sa doarma in legea lui, si vrea in bratele noastre. De multe ori nici leganatul - adus la stadiu profesional dupa ce am practicat intensiv cu Tudor - nu mai este de ajuns. Si, ca doi parinti responsabili si ingrijorati, ne trezim amandoi si survolam prin casa, intr-un semiintuneric misterios, cautand medicamente, servetele, aspiratorul nazal si alte obiecte care vor aduce linistea bebelusului, deci, si a noastra.
Asa am reusit sa ajungem la un stadiu de epuizare greu de descris in cuvinte. Doar cearcanele cazute pana in barba si dispozitia de milioane ar mai putea sa-i faca o caracterizare justa.
Asa ca ne-a venit mintea la cap si am decis sa facem o intelegere: eu ma trezesc cu piticul pana la ora 3, dupa, e doar copilul lui. Si a mers. Adica adica ta-su s-a fosnit in pat, usor deranjat, dar pun pariu ca a dormit repede la loc.
Ne-am trezit amandoi pentru schimbul de tura si am si eliberat nasucul piciului. Operatiune de tipul "tine tu ca-l torturez eu" (noroc ca Tudor nu se trezeste la urletele aluia mic, ca vecinii sigur se roaga pentru sanatatea lui).
Ne-am trezit amandoi pentru schimbul de tura si am si eliberat nasucul piciului. Operatiune de tipul "tine tu ca-l torturez eu" (noroc ca Tudor nu se trezeste la urletele aluia mic, ca vecinii sigur se roaga pentru sanatatea lui).
Si ala a fost mometul in care m-am dus in pat si am dormit (aproape) linistita pana la 6 si ceva dimineata. Adica, serios, ma mai trezeam si eu la plansul copilului, si gandurile mele erau alaturi de ei (saracu' copil, saracu' Ciprian, ce se mai chinuie) si adormeam la loc cu mare durere in suflet :D
P.S. Initial, am crezut ca sunt generoasa. Eu am ales singura tura mai lunga! Apoi mi-am dat insa seama ca puiul meu ma iubeste mult. S-a trezit de mai multe ori intre orele 03- 06, decat pana atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu